Arhive dupa iunie 2014

Dezorientarea din învățământ

Dezorientarea din învățământ     Adoptarea de măsuri eronate în învățământul din România a devenit tradiție. Iată câteva exemple. Elevii se arată tot mai puțin pregătiți, iar autoritățile anunță întărirea controlului și pedepselor, ca și cum ordinele generează motivație. Continuând o idee greșită, la bacalaureatul din 2013 s-a întărit prezența camerelor de supraveghere, iar ministerul cere instituțiilor de forță să facă lumină, ca și cum educația vine din eficiența polițienească. Abandonul școlar, ce fusese adus în 2000 sub două procente, a explodat către două cifre, iar măsurile sunt de natura heirupismului. Se lansează un cod al dascălilor centrat pe sancționarea culpei,  ca și cum devoțiunea crește în funcție de sancțiuni. Universitățile  reintroduc examene de admitere, ca și cum nivelul de pregătire din învățământul superior este pătat doar de noii veniți. Între timp, s-a extins birocratizarea evaluărilor,  prin supunere la criterii eminamente cantitative, ca și cum  cercetarea științifică ar fi scop în sine, iar prestația academică se apreciază doar numeric. Accesarea programelor europene într-un sistem corupt a devenit criteriu de valoare profesională. Turismul academic trece drept indiciu de internaționalizare. Se anunță inovații ce nu există, sperându-se că efortul de investigație poate fi înlocuit cu găselnițe. Nepregătiții aduși în inspectorate și rectorate […]

Citește mai mult

De ce s-a rupt USL?

De ce s-a rupt USL?       Se discută obsedant sfârșitul Uniunii Social Liberale (2014) și răspunderea celor implicați. Este însă un amestec de zvonuri, supoziții și interpretări fără suport din care omul cu capul pe umeri nu are cum să înțeleagă ceva. Desigur, ipoteza cea mai simplă nu este neapărat și cea adevărată. Dar, în condițiile în care, așa cum se întâmplă de obicei, mulți se pronunță știind subiectul doar din auzite, discuția se cuvine să fie adusă la ceea ce se poate proba factual și, firește, la logică. De altfel, se observă ușor că nu rezolvă probleme și nu dă rezultate durabile continua înlocuire a ceea ce nu se cunoaște precis cu simple bănuieli sau supoziții. Am revenit în viața politică cu o pledoarie la Casa de Cultură a Studenților din Cluj în favoarea schimbării și cu participarea președintelui liberal la lansarea primei cărți despre criză publicată în țară (volumul Criza și după criză, Eikon, Cluj-Napoca, 2009). Am dorit atunci să rămân rector al universității clujene și, pentru a respecta Carta instituției, am intrat doar în Biroul de conducere al partidului, ceea ce m-a onorat. Primisem în 2004 Premiul Național Brătianu, cu propuneri în consecință, dar nu […]

Citește mai mult

Contractualismul lui John Rawls

Unul dintre elevii care au petrecut mulți ani în preajma lui John Rawls (1921-2002) a captat precis și sugestiv sensul conceptualizării celui pe care Habermas îl consideră „cel mai important teoretician al politicii din secolul XX”.  Este vorba de „întrebarea dacă oamenii – ca indivizi și în ipostaza de colectiv – pot trăi astfel încât viața lor merită să fie trăită: sau, în cuvintele lui Kant, dacă merită ca oamenii să trăiască pe Pământ…. Rawls a încercat să trăiască în mod pozitiv o viață demnă de a fi trăită și să ducă cu un pas înainte și întrebarea cu privire la viața demnă de a fi trăită” (Thomas W.Pogge, John Rawls, C.H.Beck, München, 1994, p.34-35). Iar atunci când s-a ocupat de întrebare, Rawls s-a concentrat asupra societății. În raport cu realitățile uneori aspre, ținând de natură și de împrejurări,  ale societății, el a pus întrebarea:  „se poate contura o ordine socială sub care conviețuirea umană ar fi demnă de a fi trăită?…. Întrebarea este dacă o utopie realistă este posibilă – o ordine socială ideală care ar funcționa efectiv în această lume” (p.35). Cu mențiunea că este vorba despre o ordine socială care să denote, cel puțin în parte, că […]

Citește mai mult

Profilul politicii externe

Raportarea decidenților din România la „cazul Ucraina” evidențiază neajunsuri profesionale majore. Comparând filmul ultimelor luni  cu ceea ce s-a petrecut pe teren, multe fapte dau  de gândit. Oficialii noștri nu cunosc suficient dosarul Ucraina. Ministrul de resort vorbea, la un moment dat, despre înțelegerea de la Kiev dintre protestatari și putere, ca peste trei ore puterea să fie înlocuită. Apoi, nu s-a evaluat realist amploarea nemulțumirilor din societatea ucrainiană, nici slaba capacitate a noii puteri de a integra, prin decizii convingătoare, populația Ucrainei. Pe de altă parte, orientările protestatarilor kieveni nu au fost univoce, cum s-a asumat la noi, deși în țările occidentale s-a semnalat, pe bună dreptate, această împrejurare. Sunt doar câteva exemple dintr-un șir întreg. De la început, în țara noastră au fost voci care au sugerat prudență, prevenind că nu va fi un conflict deschis al marilor puteri în jurul Ucrainei, ci o abordare de altă natură. Cei responsabili au continuat, însă, cum arată exprimările publice, refrenul conflictului. Pe deasupra, ar fi fost de observat că unii responsabili europeni au atenționat de la început că în Ucraina trebuie discutat nu doar cu grupuri preferate, ci și cu populația. S-a putut sesiza, de asemenea, că reprezentanți români vorbeau […]

Citește mai mult