Arhive pentru categoria Reacții

Pleșisme

Într-o dispută  cu discipolul său Daniel Barbu, în care nu sunt deloc implicat, Andrei Pleșu  își republică un text în care mă invocă. Deși momentan sunt departe de casă, apelarea după ureche cu suficiența-i caracteristică mă obligă la reacție. Cu ani în urmă, i-am răspuns  lui Andrei Pleșu  la o ieșire de nivel similar care-i trăda calitatea de ochi al curții de atunci. Nimic nu s-a schimbat între timp. Cu aceeași obsesie de slujitor, Andrei Pleși vorbește acum de „inapetența pentru comportamenul ministerial și pentru inteligența administrativă” pe care aș împărtăși-o cu discipolul scos din grații. Har Domului că nu am de dat examene cu astfel de evaluatori! Ei își permit, cum se vede bine, să trăiască străini de fapte, din impresii bine remunerate, pe care le compun pentru a manipula încoace și încolo. Nici o examinare precisă nu contează. Ei exhibă trăiri și capricii; nu-i interesează adevărul și construcția a ceva, în nici un caz. Și nu-și asumă vreo răspundere fără un profit. Degustători de vorbe la orice ocazie, ei nu-și depășesc condiția, dar vor să împartă dreptatea.  Iar ceea ce a ieșit din toate acestea se vede prea bine în lipsa de orizont și de speranță  pe care […]

Citește mai mult

Reactivarea minciunilor

Din motive ce se pot bănui, inși care trăiesc din calomnie activează tot felul de minciuni în ceea ce mă priveşte și  profită de site-uri pentru a le întreține. Nu-mi irosesc timpul luptând cu prostia și reaua credință. Precizez doar câteva lucruri, ce pot fi verificate de către oricine: 1. La solicitarea de a candida pentru funcția de primar al municipiului Cluj-Napoca am răspuns, cu câteva săptămâni în urmă – ca și în 2012, ca și în 2008, ca și în 2004, ca și cu mai mult timp înainte – că nu intră în preocupările mele o astfel de poziție. Atât și nimic mai mult. Restul sunt simple invenții. 2. Am avut propuneri de a funcționa în afara țării, ca ambasador, rector sau în alte poziții și în 2012 și  în 2005 și în 2014, și în alte dăți, dar am spus că nu sunt interesat. Dacă voiam să trăiesc în străinătate rămâneam acolo. 3. Nu am pierdut vreun proces cu Costel Sârbu, cunoscut de cei din jurul lui pentru felul în care minte și bate câmpii. Nu am câştigat însă un proces pe care i l-am intentat pentru calomnie. La Baia Mare, nu a fost un proces pe biografia […]

Citește mai mult

Activarea minciunilor

Din motive ce se pot bănui, inși care trăiesc din calomnie activează tot felul de minciuni în ceea ce mă priveşte și  profită de site-uri pentru a le întreține. Nu-mi irosesc timpul luptând cu prostia și reaua credință. Precizez doar câteva lucruri ce pot fi verificate de oricine: 1. La solicitarea de a candida pentru funcția de primar al municipiului Cluj-Napoca, am răspuns, cu câteva săptămâni în urmă, ca și în 2012, ca și în 2008, ca și în 2004, ca și înainte, că nu intră în preocupările mele. Și că voi susține un candidat pe care-l socotesc de bun augur. Atât și nimic mai mult. Restul sunt simple invenții. 2. Am avut propuneri de a pleca ambasador, rector sau de a ocupa alte funcții și în 2012 și  în 2005 și în 2014, dar am spus că nu sunt interesat. Dacă voiam să trăiesc în străinătate rămâneam acolo. 3. Nu am pierdut vreun proces cu un ins instrumentat, cunoscut de cei din jurul lui, care minte și bate câmpii. Nu am câştigat un proces pe care l-am intentat pentru calomnie. La Baia Mare, nu a fost un proces pe biografia mea, ci un proces intentat de subsemnatul! Că în […]

Citește mai mult

Precizare pentru Băsescu

Îmi repugnă referința la persoane, iar atacul la persoană nu îl practic. Îmi repugnă cu atât mai mult referința la Traian Băsescu, din motive cunoscute. Dacă cineva are paciența să citească arhivele (declarații ale miniștrilor, intervenții publice etc.), va observa că am fost între primii, dintre miniștrii în funcțiune, care, în timp, au atras atenția asupra faptului că Traian Băsescu minte. Dacă cineva are și mai multă paciență să citească analize, va sesiza că am atras atenția între cei dintâi asupra patologiilor regimului său și am făcut analogia cu măsurile unor figuri de tristă amintire. Nu mă aștept ca Traian Băsescu să aibă o atitudine corectă, fie ea și în reacție. Nu mă așteptam, însă, nici ca fostul președinte să se agațe de construcții propagandistice ieftine ale acoperiților săi. Iată însă că s-a agățat (cum aflu despre postarea sa Facebook, prin televiziune) și aduce în discuție fabricația privind „caloriferul”. Ca fapt istoric, la o masă rotundă la „Realitatea”, în 2012, am adus în discuție creații recunoscute universal (cu probe indubitabile luate din menționări străine!) datorate unora dintre cei care au trăit pe aceste meleaguri: crearea primei reviste de literatură comparată de către Hugo Melzl și Samuel Brassai, inițierea logicii interogațiilor […]

Citește mai mult

Minciuna din spatele fabricațiilor

Se știe prea bine că am îndeplinit un rol public, fiind (în anii 1993-2004 și 2008-2012) Rectorul Universității Babeș-Bolyai și rectorul cu cel mai lung parcurs din istoria universitară transilvăneană. Într-un astfel de rol poți realiza destule, spre satisfacția multora (ceea ce am și făcut, cele patru mandate de rector, prin alegere de către corpul academic și confirmare de către ministrul de resort, fiind probă). Dar, în mod evident, într-un astfel de rol nu poți aproba orice (ca, de pildă, avansarea fără merite sau desemnarea ca profesori a unor persoane care nu întrunesc calități) și nu toate aprobările depind de tine. Unii dintre cei care nu obțin satisfacție, caută în fel și chip să se răfuiască mințind pe față  și mobilizându-i pe cei care trăiesc din falsificarea faptelor. Pe de altă parte, obligații de serviciu în București și în alte locuri m-au împiedicat să fiu la un proces pe care l-am intentat. Am fost reprezentat doar de avocat. Faptul a fost folosit de falsificatori pentru a cultiva zvonul că aș „desconsidera” justiția, cum spune unul dintre ei voios, într-un document. În general nu am timp pentru procese, programul meu fiind foarte încărcat  cu profesura, cu numeroase expertize și colaborări ca […]

Citește mai mult

Fapte și fabricații

Cu un ritm și o obsesie demne de o cauză mai bună, de la începutul schimbării regimului politic, din primăvara anului 2012, se aruncă pe piață tot felul de fabricații legate de numele meu. Că aș fi vrut să schimb direcția relațiilor externe, că aș fi citat excesiv o invenție tehnică, că aș fi colaborat cu fosta securitate, că nu aș fi dat la timp un raport etc. Toate acestea, ca și altele, sunt debitate de persoane care nu au realizat ceva, dar care profită de confuzia valorilor din societatea actuală pentru a semăna diversiuni. Nu sunt nicidecum singurul asupra căruia se proiectează dezinformarea organizată, dar mi se întâmplă și mie. În plus, cu insistenta preocupare de fixare a falsurilor, ca și cum ar fi vorba de fapte. Precizez încă o dată că în fiecare dintre cazuri este vorba de simple intoxicări. Ultima în serie este chiria record a apartamentului pe care l-am ocupat în București ca demnitar al statului, ca și cum mi-aș fi dat singur respectivul apartament. În fapt, nu m-a întrebat nimeni ce apartament prefer. Am primit apartamentul stabilit de instituția care se ocupă de cazarea demnitarilor cu domiciliul în provincie. Am părăsit acel apartament, precum odinioară, […]

Citește mai mult

În lumea falsurilor oficiale

de Andrei Marga Mi-am reprimat mereu impulsul de a reacţiona la minciunile stârnite în jurul meu, considerând că ele se demit de la sine (chiar dacă unii se ocupă doar de a le lansa). În definitiv, tot ceea ce am făcut este în acte înregistrate în arhive, de la perioada studenţiei la săptămânile din urmă. Aceste acte se pot consulta de către orice om de bună credinţă: de la lucrarea de doctorat, prima preluare a Şcolii de la Frankfurt în România, trecând prin volumele mele Anii reformei1997-2000 (2007) şi Profilul şi reforma universităţii clujene. Discursuri rectorale (2011), la cartea care tocmai a fost tipărită în aceste zile, intitulată Criza şidupă criză. Schimbarea lumii (2012), ce se referă la ministeriatul de la Externe. Aceste cărţi, precum şi numeroase altele (aflate în multe biblioteci din lume), la care se adaugă documentele de rigoare, dau seama de angajamentele mele publice, de la cel de universitar, trecând prin cele de decan, prorector şi rector (aproape două decenii), la cele de ministru al Educaţiei Naţionale şi ministru al Afacerilor Externe al României. Cine vrea să judece echitabil are la dispoziţie datele necesare. Se ştie că este matur să judecăm pe fapte, şi nu pe zvonuri […]

Citește mai mult

Răspunsuri

de Andrei Marga O mobilizare – ce arată din nou că unii nu se ocupă de altceva decât să-i împiedice pe alţii să lucreze – s-a stârnit în jurul meu după preluarea Ministerului Afacerilor Externe, în 7 mai 2012. Cum nu s-a găsit vreun motiv pentru a putea fi atacat, s-a inventat unul dictat de tot felul de interese: pretinsa colaborare cu Securitatea. Cineva a pierdut procesul împotriva unui profesor cunoscut, care a votat în defavoarea lui la un concurs (profesor pe care eu, ca rector al Universităţii „Babeş Bolyai”, l-am apărat!), şi debitează, răzbunător, verzi şi uscate. Un consilier îşi apără stăpânul confundându-mă cu tot felul de nume conspirative, de care aud pentru prima oară. Altcineva îşi scrie memoriile şi speră să-şi amplifice audienţa implicând un ministru. Alţii perorează în preajmă, să nu scape ocazia, precum în jurul unei victime planificate. Sunt nevoit să precizez din nou câteva fapte. Am fost examinat, sub aspectul raporturilor cu Securitatea, de nenumărate ori. Am făcut parte din trei guverne (1996-2000) şi am fost investigat în acest sens. Am fost vreme de cincisprezece ani (1993-2004; 2008-2012) Rectorul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca şi am fost examinat, de asemenea, de fiecare dată când cineva […]

Citește mai mult

Răspuns la falsificări

de Andrei Marga Am aflat de pe site-uri că publicaţia 22 publică o „ştire” în care se spune că am dat note informative în 1977-1978, fără a fi colaborator al fostei Securităţi. Sunt nevoit să amintesc, din nou, că am fost ministru în patru guverne, iar vreme de nouăsprezece ani am condus Universitatea „Babeş-Bolyai”. Controlul trecutului meu a fost multiplu, repetat şi recent. Nu s-a găsit nimic compromiţător. În ultimele luni, a existat însă o efectivă mobilizare pentru defăimarea numelui meu, declanşată, cum se ştie, de un consilier prezidenţial. La această campanie s-au ataşat tot felul de tismăneni, paladini etc., care bat câmpii cu dezinvoltură. În această toamnă, campania a continuat în legătură cu preluarea ICR şi acţiunile mele de demantelare a unei feude. Neputând să se atace ceea ce am făcut după 1989 (nici ca rector, nici ca profesor, nici ca ministru al educaţiei naţionale, nici ca ministru de externe sau ca autor), s-a inventat şi se inventează, după maxima „murdăreşte că tot rămâne ceva”. Spun încă o dată – cu acest prilej, spun pentru ultima oară – că nu am fost colaborator şi nu am dat niciun fel de note informative. Nimeni nu mi-a cerut să o fac. […]

Citește mai mult

Argument

de Andrei Marga După cartea Cultură, democraţie, modernizare (Editura ICR, Bucureşti, 2012), publicată pentru a face cunoscute orientările instituţiei, tipăresc acum, în volumul Sincronizarea culturii române. Un proiect (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2013, 268 pagini), noile intervenţii pe care le-am făcut în calitate de preşedinte al Institutului Cultural Român. O fac din respect pentru cei care urmăresc activitatea acestei instituţii publice. De aceea, reiau câteva texte programatice din cartea amintită, la care adaug intervenţiile ulterioare. O fac, de asemenea, pentru a risipi falsurile, zvonurile şi confuziile semănate de campaniile îndârjite de denigrare ce au venit dintr-o primitivă înţelegere a opiniei şi a politicii, care s-a instalat din păcate, în ultimul deceniu, în viaţa publică a României şi printre intelectuali. În viaţa publică, se minte mult, de la nivele înalte ale puterii, încât s-a subţiat speranţa că se mai poate stabili univoc adevărul, iar puţini mai fac efortul. Destui auto-proclamaţi intelectuali îşi construiesc cariera nu doar pe scrieri fără valoarea pe care o pretind (şi pentru care, ca inşi ce aparţin emfatic „dreptei”, pretind să fie plătiţi din greu tocmai de către stat!), ci şi pe falsificări de informaţii. Aceştia se exprimă  fără a citi ceva despre ceea ce vorbesc şi fără grija […]

Citește mai mult

Cărțile și promovarea de instituții

de Andrei Marga Mă alătur celor care consideră că la falsurile ce se debitează în jur nu este cazul să se răspundă. Pentru un om cu capul pe umeri, acestea se demit singure. Nu se poate lupta cu ignoranța, cu reaua credință și cu obișnuința de a minți cerând celor atinși de acestea revenirea la rațiune. De aceea, nu am reacționat când,  după evocarea unei invenții tehnice din Transilvania (despre care au scris istoricii germani, precum ilustrul Harald Zimmermann, iar eu, ca și alții, folosisem exemplul deja în 2004!), printre alte performanțe indigene de recunoaștere internațională, s-a perorat cu o ignoranță demnă de compătimire. Nu am reacționat când s-a vorbit copios de o nepoată pe care aș fi angajat-o, căci nu a existat. Am reacționat  sporadic atunci când s-au pus în circulație alte minciuni grosolane, până la falsificarea biografiei. Am făcut, în cele din urmă, doar două lucruri: 1. am publicat toate luările de poziție și programele ca președinte al ICR într-un volum ( Andrei Marga, Sincronizarea culturii române. Un proiect, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2013, 260 pagini ), iar documentele acțiunii ca ministru de externe le-am adunat în alt volum (vezi Romeo Couți, România într-o lume în schimbare. Interviuri cu […]

Citește mai mult