Arhive pentru categoria Situația internațională

Lumea de după 2010

De răspunsul la întrebarea privind direcția în care se mișcă istoria actuală depinde adecvarea multor decizii din zilele noastre. Experți americani atrag atenția că se schimbă raporturile din lumea constituită în 1989. Zbigniew Brzezinski (Strategic Vision. America and the Crisis of Global Power, Basic Books, New York, 2012) vorbea de redistribuția puterii dinspre Vest spre Est. Henry Kissinger (World Order, Penguin, New York, 2014) a propus regândirea opțiunilor strategice într-o lume ce a devenit mai complicată. Chiar și conservatori militanți (vezi Robert Kagan, The World America Made, Alfred A.Knopff, New York, 2012) iau act de schimbarea ce se petrece. Nu mai amintesc analize (vezi Helmut Schmidt, Die Mächte der Zukunft. Gewiner und Verlierer in der Welt von morgen, Goldmann, München, 2006; Gerard Chaliand, Michel Jan, Vers un nouvel ordre du monde, Gallimard, Paris, 2013) ce au căutat să anticipeze ceea ce urmează. Spre a ne da seama mai precis de ceea ce se petrece să aruncăm mai întîi o privire în trecutul apropiat. Eric Hobsbawn (în The Age of Extremes, Abacus, London, 1996),  a arătat elocvent ce „lume” s-a prăbușit odată cu Primul Război Mondial – „civilizația occidentală a secolului al XIX-lea: această civilizație a fost capitalistă în economia ei; […]

Citește mai mult

Europa ritmurilor diferite

Aniversarea a 60 de ani de la începutul procesului de integrare europeană a fost așteptată cu interes, avându-se în vedere nevoia schimbării. Atât problemele Uniunii Europene percepute oficial – ținând de eșecul politicii austerității, fenomenul exit-ului, provocările competiției globale, schimbarea politicii SUA, noua migrație a popoarelor – cât și cele prea puțin percepute – mărirea decalajelor sociale, birocratizarea, ruperea de nevoile cetățenilor, absența viziunii – reclamă o cotitură energică. Căci, orice s-ar spune, sursa majoră a dificultăților rezidă în erori proprii. Acestea sunt pe o gamă largă, de la dezechilibrul dintre extindere și integrare și substituirea dezvoltării cu lărgirea piețelor, trecând prin derapajele unor democrații și oprirea descentralizării, la selecția defectuoasă a liderilor și reprezentanților și slaba lor calitate. Pe de altă parte, în lumea de după 2010 intervin, în continuare, prefaceri legate de recunoașterea importanței democratizării (Pierre Mannent, La Raison des nations, 2006), reprofilarea Marii Britanii, Germaniei și Franței (Andreas Wirsching, Demokratie und Globalisierung, 2015), reasumarea de sine a națiunilor (Carlo Masala, Weltunordnung, 2016), tendința de „euroexit” (Brendan Simms, Benjamin Zeeb, Europa am Abgrund, 2016), intrarea în „geometria variabilă a supraputerilor” (Andrei Marga, Societatea nesigură, 2016). În fapt, schimbarea lumii nu s-a oprit, nicidecum. Aniversarea urma să fie momentul […]

Citește mai mult

Aplicarea parteneriatului Romania- SUA

Relația cu Statele Unite ale Americii este relația cu uniunea care a schimbat cel mai mult istoria universală în ultimele mai bine de două secole, iar astăzi  este supraputerea hegemonică a lumii, de care depind decisive cam toate. Economia, politica, raporturile militare, cultura, în orice caz! Ea trezește fiecăruia amintiri și-i suscită reflecții. Îmi amintesc, de pildă, că, studenți fiind, Nicolae Mărgineanu, primul bursier român Rockefeller, ne spunea că generația sa a trebuit să învețe că America are multe obligații față de diferitele țări din Europa Răsăriteană, încât faptul trebuie luat în calcul. Un președinte al SUA a declarat cu ani în urmă, de pe o tribună din București, că, în calitate de aliat, România ar putea juca cu profit rolul unei punți. Îmi vine în minte aportul lui Eugeniu Sperantia, într-un curent central-european, care îl avea în frunte pe Thomas Masaryk, la semnalarea valorii pragmatismului american, când acesta era încă puțin recunoscut în Europa. Retrăiesc însuflețirea cu care am revenit din prima călătorie în SUA și încântarea declanșată de o primire în Biroul Oval și apoi de multe altele, pe care le-am evocat recent în Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice (Ed. Academiei Române, 2016). Desigur, nu sunt […]

Citește mai mult

Profilarea statelor astăzi

Cei mai competenți analiști semnalează că statele care nu se profilează printr-o politică proprie nu-și pot satisface interesele și valorifica resursele și contează puțin în dezbaterile și acțiunile lumii de astăzi.  Este mereu confirmat că politica externă  a unui stat are cea mai bună susținere într-o politică internă reușită, dar și că prima este un câmp de profilare esențial pentru a doua. Ce este de făcut astăzi, când toate par excesiv de complicate, pentru profilarea unui stat? Cu ani în urmă, am arătat că are loc o „schimbare a lumii” ieșită din cotitura istorică din 1989 (Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, Editura Academiei Române, 2013). Trăim însă în continuare într-o lume nu doar globalizată,  ci și  internaționalizată –  în bine, spun unii, în mai puțin bine, cum se tem alții. Frontierele de orice fel nu mai sunt rigide, cel puțin în Europa actuală. O lume fără frontiere este un vis, dar o lume cu frontiere permisive este o aspirație legitimă. Unde ne aflăm astăzi?  Opiniile dătătoare de ton din ultimii ani se cuvin luate în considerare. Bunăoară, Henry Kissinger observa că „haosul amenință, în același timp cu o interdependență fără precedent” (World Order, Penguin, New York, 2014, p.6). În trecut, […]

Citește mai mult