Posts Tagged dezbatere

Lacune ale dezbaterii publice

Dintre guvernări, cum nota deja Winston Churchill,  democrația prezintă cele mai puține neajunsuri. Ea nu este însă imună la pervertire. Populismul, urcarea la decizie a diletanților, condiționarea votului, manipularea cetățenilor, anihilarea dezbaterii publice țin de patologia ei. O reflecție asupra acesteia este mereu utilă, căci multe derapaje din societate s-ar preveni dacă asemenea maladii nu ar exista. Experiențele democrației sunt felurite. S-au încercat formule multiple – „democrație moderată”, „democrație radicală”, „democrație federalistă”, „democrație reprezentativă”, „democrație plebiscitară”, „democrație marketizată”, „democrație pluralistă”, „democrație socială”, „democrație directă”, „democrație participativă”. Dincoace de succese și eșecuri, putem spune însă că nucleul democrației rămâne alegerea  liberă de către cetățeni a reprezentanților. Ne aflăm în prezent după noi „valuri ale democratizării” postbelice. Democrația s-a extins, cum se știe, la Germania și Italia, la Peninsula Iberică și Grecia, apoi la Europa Centrală și Răsăriteană și înaintează spre Răsărit. Putem trage astfel concluzii mai ferme cu privire la ceea ce a rezultat. Din alegeri libere ies, cum se poate ușor sesiza pe harta Europei de azi, lucruri diferite, în funcție de cultura civică a comunităților. În unele țări a ieșit un „pluralism confuz (feckless pluralism)” ce nu duce nicăieri: se proclamă libertăți politice, alegeri libere, din care rezultă doar […]

Citește mai mult

Viața privată și sfera publică

de  Andrei Marga Întâlnim tot mai frecvent situații ce încalcă separația dintre privat și public. Iată câteva. Unele relatări intră fără ezitări în viața persoanelor, ca și cum acțiunea ar fi permisă. Atunci când nu se ajunge la date dorite, se inventează pe șleau. Analize recente, făcute de psihiatri (vezi George Șerban, Lying: Man’s Second Nature, 2001), ne spun, de altfel, că minciuna a devenit a doua natură a oamenilor, iar istorici ai contemporaneității anunță că s-a intrat în „societatea minciunii” (Wolfgang Reinhardt, Unsere Lügen Gesellschaft, Murmann, Hamburg, 2006, p. 9). Filosofi dezamăgiți pretind că nici nu s-ar mai putea da definiția adevărului. Serviciile secrete au trecut la supravegherea persoanelor în momente de intimitate, de la discuții confidențiale la relațiile conjugale. Ceea ce  se anticipa cu cinci decenii în urmă, anume, trecerea la „panoptism” (cum spunea Michel Foucault, Surveiller et punir. Naissance de la prison, Gallimard, Paris, 1975, p.218), s-a împlinit cu prisosință. Nu se mai face secret din împrejurarea că orice persoană poate fi observată, cu tehnologiile actuale, în orice moment al vieții. Mai nou se prezintă probe în tribunale  înregistrări de convorbiri ce amestecă confuz viața privată și implicații publice. Ajunși în poziții de decizie, unii își plasează […]

Citește mai mult