Posts Tagged justitie

Maladii din zilele noastre

Prin admiterea excepției privind interceptările, Curtea Constituțională a deschis, în sfârșit, calea unei salutare schimbări în țară. Este vorba de revenirea de pe ruta nefastă a „statului total”, ca să folosesc noțiunea teoriei dreptului, la Constituția din 1991. Orice s-ar spune, momentul poate constitui o cotitură într-o societate deja răvășită de abuzuri și amatorism. Nu discutăm aici împrejurarea că vocile cetățenilor fiind lăsate în pustiu, a fost nevoie de protestul unor străini și de intervenții din partea unor cancelarii pentru a atrage atenția autorităților că justiția nu se face cu servicii secrete. Nicăieri în lumea civilizată „câmpul tactic” al serviciilor nu absoarbe justiția și nu se oficializează „colaborări” ale judecătorilor cu procurorii. Nu examinăm nici perspectiva ce se crease ca CEDO să respingă pe bandă sentințe ale instanțelor din România, socotindu-le neprofesionale. Ne oprim doar asupra oportunei decizii. Curtea Constituțională reamintește de fapt că  în 1989 și în toți anii care au urmat, majoritatea covârșitoare a cetățenilor au optat pentru libertăți și drepturi inalienabile, la care Constituția obligă să se rămână. Indiferent de cedările care au început  deja cu neinspirata ordonanță a Guvernului, decizia Curții Constituționale readuce în atenție prioritatea democratizării față de orice alt considerent în funcționarea statului. Nu […]

Citește mai mult

Justiția în impas

Discuția despre justiție, la noi, bate pasul pe loc din cauza problemelor rău puse. Bunăoară, unii proclamă suficiența de sine a sistemului judiciar și confundă la grămadă soluțiile acestuia cu dreptul, ba chiar cu justiția. Aceștia le pretind tuturor –  cu totul anacronic în epoca comunicării – tăcerea asupra procedurilor și deciziilor ce afectează, fie și potențial, orice cetățean. În orice discuție asupra justiției este de asumat că dreptatea (justice, Gerechtigkeit) este valoare fondatoare a societății, că ea se promovează prin legi, că legea se aplică prin sentințe date în instanțe de cei îndrituiți. Mai este de asumat că imparțialitatea judecării spețelor și independența actului judiciar sunt valori ce  fac o societate  astfel încât să merite să se trăiască în ea. Din toate acestea nu rezultă, însă, nicidecum, că o instanță nu poate fi concurată, că sentințele aplică automat legea, că legea și sistemul judiciar realizează din capul locului justiția, că, într-un cuvânt, acțiunea judiciară este imună la erori. Valoarea justiție este sfântă, dar nu rezultă de nicăieri că dreptul și aplicarea regulilor de drept sunt indiscutabile. Nu rezultă deloc nici că imparțialitatea judecării și independența justiției ar fi ceva de seră, încât exclud, la rândul lor, orice discuție. Din […]

Citește mai mult

Piedici ale justiției

de Andrei Marga Conform sondajelor, mai mult de jumătate din populația țării nu are încredere în felul în care se soluționează cauzele în instanțe. Dacă așa stau lucrurile, nu poate fi vorba doar de cei implicați în cele două milioane de litigii care, ni se spune, ajung anual pe masa judecătorilor, ci de mult mai mulți cetățeni. Semnificativ de mulți, în orice caz, încât se cuvine să ne întrebăm: de ce? de unde vine neâncrederea? Opinia mea este că sunt piedici în funcționarea instituțiilor de drept care duc la neâncredere. Iată o seamă dintre ele.  Unii preopinenți politici își atacă rivalii, în țară și la Bruxelles sau Berlin, acuzând strident „aceștia nu au încredere în justiție!”, ca și cum aici ar fi un argument. Să o spunem direct: nimeni, absolut nimeni  nu poate fi bănuit că nu are încredere în justiție. Nu există vreun fapt care să sprijine o asemenea acuzare. În fapt, justiția este o valoare (cu presupoziții, firește, complexe) pe care orice cetățean matur și-o dorește. Nu justiția stârnește, în fapt, neâncredere, ci felul cum este împărțită dreptatea în sentințele din sistemul judiciar, încât disputa are sens pe terenul funcționării instituțiilor acestuia. Un fapt nu mai poate fi […]

Citește mai mult