Anii reformei educației în România (1997-2000)

(Prefață la volumul Andrei Marga, Anii reformei. 1997-2000, EFES, Cluj-Napoca, 2008, 570 p.)

Ediţia primă a volumului Anii reformei 1997-2000, tipărită în 2001, s-a epuizat de mult. Lucrarea a luat loc în biblioteci din ţară şi străinătate, dar accesul cititorilor la ea a devenit anevoios. De aceea, unei noi ediţii îi venea rândul.

La grăbirea tipăririi ediţiei a doua a Anilor reformei 1997-2000 au contribuit patru raţiuni majore.

Odată cu trecerea anilor – plini, din păcate, în ţara noastră, cu decizii diletante şi pornite din argumentări pur subiective (după sofismul: la învăţământ se pricepe oricine, căci fiecare a trecut pe la şcoală!) – reforma comprehensivă angajată în 1997-2000 în educaţie s-a dovedit a fi fundamentul trainic pe care reformele viitorului puteau construi. La o analiză onestă, se poate observa că, practic, nu s-au formulat până astăzi idei viabile de reformă care să nu fi fost conţinute în reforma 1997-2000. Vitalitatea acesteia se explică prin mulţi factori (între care, desigur, calificarea înaltă a echipei foarte largi care a conceput-o şi a pus-o în aplicare), dar, înainte de toate, prin împrejurarea că era reforma realizată de orice ţară civilizată care avea de făcut tranziţia şi compatibilizarea cu sistemele de educaţie performante ale timpului. Vrând-nevrând, România avea de făcut (şi are şi acum de făcut!) acea reformă, dacă este ca ţara noastră să conteze în lumea de astăzi, prin educaţie!

A doua raţiune constă în împrejurarea că măsurile concepute şi puse în aplicare în perioada 1997-2000 au fost numite „reformă” nu ca urmare a iniţiativei celor implicaţi sau în consecinţa unei conjuncturi propagandistice, ci de competenţi evaluatori internaţionali. Numai în România, din nefericire, fiecare ministru crede, încălcând vizibil aria posibilităţilor logice, că se poate face altă reformă, în fiecare an. Măsurile din 1997-2000 sunt reformă conform semnificaţiei necorupte, recunoscute internaţional a termenului.

Raţiunea următoare, a treia, rezidă în aceea că, inclusiv pe baza reformei din educaţie din 1997-2000, România a fost invitată, în decembrie 1999, să deschidă negocierile de aderare la Uniunea European. Pe baza aceleaşi reforme, România a închis, deja în mai 2000, negocierile pe capitolul „Educaţie şi formare profesională”, la Bruxelles. Atunci ţara noastră a mai putut prezenta, pentru ultima oară până astăzi, iniţiative de reformă pornite dinăuntrul ei şi demne de atenţia cea mai largă, pentru ca, ulterior, astăzi inclusiv, România să vină, ca urmare a nepriceperii decidenţilor ei, în urma aproape tuturor ţărilor europene.

A patra şi ultima raţiune majoră a publicării ţine de contextul actual al dezbaterilor din România. Nu insist asupra împrejurării specifice că s-a ajuns ca cei care s-au opus reformelor să dea lecţii de reformă, persoane fără performanţe în cercetarea ştiinţifică să indice cum se face aceasta, inşi care au încălcat morala profesiei să dea sfaturi de etică, corupţii să arate cum se luptă cu corupţia. Mă opresc asupra unui fapt de experienţă: se dau drept idei noi („decongestionare”, „apărarea calităţii”, „reforma curriculară”, „pact naţional”, „descentralizare” etc.) decizii demult adoptate şi în bună măsură implementate. Iar în acest sens în 1997-2000 s-a mers mult mai departe, dar competent, decât în anii recenţi. Publicarea volumului – ce cuprinde în această ediţie şi decizii efective, inevitabil selectate – caută să facă lumină asupra reformei educaţiei din România şi să stimuleze astfel înaintarea dezbaterii spre idei cu adevărat noi.

Volumul Anii reformei 1997-2000 conţine un fragment de istorie, dar o istorie care ne priveşte încă în mod direct. Dedic volumul numeroşilor profesori, studenţi, elevi, politicieni, ziarişti care au înţeles cu acurateţe miza acelor ani din învăţământul românesc şi i-au rămas ataşaţi.

Aduc mulţumiri doctoranzilor Eunicia Trif, Monica Meruţiu, Bogdan Dicher, Enikő Batiz, Gabriel Gherasim, Cristina Bojan, Ana Pantea, Ana Ilinca Moldovan, Ciprian Bogdan pentru sprijinul dat în transcrierea textelor. Exprim gratitudine doamnei Adriana Fekete pentru tehnoredactare şi verificare totală.

Andrei Marga

Cluj-Napoca, 1 august 2007