Unele personalități își întocmesc lista acțiunilor pe care le-au întreprins în roluri publice, altele își scriu memoriile. Cu noua sa carte, Anii inovării. Reforma universității clujene 1993-2012 (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2014, 274 pagini), Andrei Marga a pășit pe altă cale – cea a unei reflecții sistematice cu privire la inovațiile aduse în cursul celui mai lung rectorat din istoria universitară din Transilvania. Ales rector în patru mandate, Andrei Marga se confesează, dar o face documentat și, cum spune textual, spre a suscita interesul pentru noi reforme. Premisa generală a cărții sale este că în ultimul deceniu în România reformele veritabile au fost părăsite în favoarea unor schimbări mai mult circumstanțiale, dictate de interese înguste, și că lipsa reformelor este sursă de crize suplimentare. Pentru a veni din nou în sprijinul reformelor, autorul cărții Anii inovării… evocă înnoirile care l-au implicat și reperele de decizie pe care le-a folosit.
Cartea lui Andrei Marga este o reflecție de interes major asupra universității ca instituție. Ea pleacă de la considerentul că ceea ce fac sau nu fac universitățile intră în viața oamenilor de astăzi nu numai pe canalul clasic al intrucției, ci și pe acela al proiectelor de organizare și de raționalizare autorizate sau acceptate de specialiști.
Cartea Anii inovării… merită consultată nu doar pentru că este vorba de un rectorat îndelungat, ci și pentru că prin acțiunea acestuia s-au atins parametrii de dezvoltare noi. Prin această acțiune s-a dezvoltat la maximum în tradiția din România ceea ce se cheamă „universitatea comprehensivă”, s-a lămurit modelul dezvoltării multiculturale și s-a organizat cea mai complexă universitate plurilinguală a Europei. Acțiunea a valorificat o relație nouă între științe, filosofie, teologie și și-a asumat că științele experimentale rămîn temelia cunoașterii. În termeni cantitativi, în România s-a ajuns la cea mai extinsă dezvoltare a unei universități de stat (cu peste 55000 de studenți în 2008), la cea mai dezvoltată rețea de colegii universitare amplasate în regiune, la cea mai mare dezvoltare a infrastructurii după înființarea universității din Cluj și la o universitate care a devenit locul reuniunilor continentale semnificative. În termeni cantitativi, cum s-a arătat în presa internațională a timpului, este vorba de prima universitate din România care a ajuns, în 2011, în pragul intrării în lista primelor 500 de universități ale lumii (clasamentul Shanghai, care este cel mai exigent).
Cartea Anii inovării…, a lui Andrei Marga, este organizată pe patru părți. Prima parte este cronica inovărilor din perioada amintită. A doua parte este trecerea în revistă explicitată a unor inovări majore (noua geografie a facultăților și colegiilor universitare, relansarea științelor experimentale și tehnologiilor, crearea programelor de studii internaționale, noua dezvoltare a patrimoniului, noua politică financiară etc.). A treia parte evocă reperele naționale (Florian Stefănescu – Goangă, Virgil I. Bărbat etc.) și internaționale (Charles W.Eliot, Theodor Berchem etc.) ale rectoratului și opțiunile strategice. A patra parte este consacrată lămuririi a ceea ce înseamnă, la propriu, universitate și a obligațiilor ce incumbă celor care o conduc. Andrei Marga apără ideea că o instituție pusă la punct se deteriorează în patru-șase ani, dar este nevoie de zece cincisprezece ani pentru a o reface.
Reporter