Din motive ce se pot bănui, inși care trăiesc din calomnie activează tot felul de minciuni în ceea ce mă priveşte și profită de site-uri pentru a le întreține. Nu-mi irosesc timpul luptând cu prostia și reaua credință. Precizez doar câteva lucruri, ce pot fi verificate de către oricine:
1. La solicitarea de a candida pentru funcția de primar al municipiului Cluj-Napoca am răspuns, cu câteva săptămâni în urmă – ca și în 2012, ca și în 2008, ca și în 2004, ca și cu mai mult timp înainte – că nu intră în preocupările mele o astfel de poziție. Atât și nimic mai mult. Restul sunt simple invenții.
2. Am avut propuneri de a funcționa în afara țării, ca ambasador, rector sau în alte poziții și în 2012 și în 2005 și în 2014, și în alte dăți, dar am spus că nu sunt interesat. Dacă voiam să trăiesc în străinătate rămâneam acolo.
3. Nu am pierdut vreun proces cu Costel Sârbu, cunoscut de cei din jurul lui pentru felul în care minte și bate câmpii. Nu am câştigat însă un proces pe care i l-am intentat pentru calomnie. La Baia Mare, nu a fost un proces pe biografia mea, ci un proces intentat de subsemnatul pentru calomnie! Că în țara noastră există o anume interpretare a calomniei (care nu se regăseşte în nici o ţară comparabilă) nu este vina mea. Că delațiunea ține loc de argumente, iarăși nu este vina mea. Că nu contează fapte, ci vorbe postume ale unor inși care au murit de mult și vorbe ale unora pe care, ca rector, i-am ocolit, nu este vina mea. Că cine nimerește în “câmpul tactic” al unor clici nu are șanse este adevărat.
4. Nici o instanță nu a spus că eu am colaborat cu Securitatea, căci nu am colaborat. Se pot vedea actele emise de autorități în materie. Nu am fost vreodată în vreo legătură cu Securitatea și personalul ei.
5. Insinuarea cu “Horia” s-a dovedit că este un fals grosolan, inclusiv din motivul simplu că, așa cum se vede în acte, acela este istoric și călătorea la congrese de istorie în Bulgaria și Grecia. Eu nu sînt istoric și nu am călătorit vreodată în Bulgaria și Grecia înainte de 1989. Este doar o confuzie voită a unor delatori.
6. Nu m-am ocupat să combat fabricaţiile şi aberaţiile create împotriva mea, după 2012, căci nu am timp de astfel de lucruri. Am aflat prin intermediul cetățenilor altor țări cum s-au produs fabricațiile. Cine are capul pe umeri și respectă logica își dă seama ușor cât de false sunt şi ce confuzii vehiculează.
7. Soția mea nu a fost vreodată informator pentru nimeni. Legea de dinainte de 1989 obliga cetățenii să raporteze dacă acasă primeau cetățeni străini. De-a lungul timpului, nu am ținut cont de aceasta cerință, dar atunci când o cercetătoare americană ne-a vizitat și ne-a rugat să-i pastrăm o canistră cu benzină, a fost decizia tuturor celor prezenți că acest fapt trebuie comunicat secretariatului Institutului de Istorie, unde soția mea lucra. Asta este tot!
8. În toată apărarea mea, invoc doar documente și fapte ce se pot examina de către oricine. Orice om normal ar face aceasta. Cei care mă atacă invocă vorbe – că aș fi eu sub nume conspirative (când este tot mai clar că este vorba de un istoric, ceea ce eu nu sunt!), că aș fi avut confesiuni cu Costel Sârbu (pe care l-am ocolit totdeauna, fiind prevenit cine este!), că cineva din Securitate, decedat de mult (pe care nu l-am cunoscut vreodată!) era nemulțumit că nu l-am făcut profesor pe protejatul său, că cineva a ascultat închipuirile lui Costel Sârbu despre alții etc. Oricine poate încropi zvonuri sau combina trăiri delirante, dar acestea sunt sub demnitatea mea.
9. Între timp, au început să se demaște cei care au pus în mișcare întreaga minciună în ceea ce mă privește. În 2012, în rețeaua unei politiciene notorii s-au pus în joc sume pentru a provoca crize în guvernarea USL. S-a putut vedea cu ce se ocupa unul dintre consilierii Cotrocenilor. Se știe acum la ce se deda proprietarul unui cotidian central. Pe rând, faptele îi deconspiră pe alți implicați.
Pentru cel interesat de una dintre sursele fabricațiilor și confuziilor, pun la dispoziție explicitarea mea de acum câteva luni.