Transilvania în cultura europeană

de Andrei Marga

Despre Transilvania s-a scris mult, fără a se evidenția destul ceea ce s-a ridicat din arcul Carpaților în cultura europeană. Este meritul istoriografiei săsești, înainte de toate, de a fi sesizat că în acest teritoriu s-a realizat, în timp, ceva distinct și valoros și de a fi atras atenția asupra contribuțiilor transilvane la cultura lumii.

Mă gîndesc, în primul rînd, la Harald Zimmermann, care nu numai că a investigat prezența Transilvaniei în istoria europeană (vezi fermecătorul său studiu Siebenbürgen in der europäischen Geschichte, 1986), dar a și pus în relief inițiative în științe și câmpul larg al culturii, care au venit din acest teritoriu (vezi, de pildă, conferința sa Berühmte Siebenbürger Sachsen  in Wien, 1993). Ilustrul medievist era de părere, de altfel, deja la începutul anilor optzeci, că se apropie timpul în care nu “cantitatea de ani (Quantität der Jahre)” , ci “calitatea prestației (Qualität der Leistung)” va conta, și că se va produce o deplasare în istoriografie, de la  “speculația istorică”, la folosirea “izvoarelor  scrise” disponibile (Harald Zimmermann, Siebenbürgen und seine Hospites Teutonici, Böhlau, Koln, Weimar, Wien, 1996, p.5). Teza sa este, de altfel, simplă și solidă : “Abia odată cu venirea lor [a sașilor nn], Transilvania câștigă profil în cadrele europene și se leagă de Occident ( Erst mit ihrem Kommen gewinnt Siebenbürgen Profil in europäischen Rahmen und Anschluss an das Abendland) “(p.5). Aceasta, pe fondul preocupărilor creștinătății de a crea o stavilă față de presiunea turcilor și, pe de altă parte,  de a opri incursiunile popoarelor migratoare și, desigur, datorită legăturilor sașilor cu locurile de origine din Europa.

Ce contribuții a dat Transilvania în cultura Europei și a lumii? Este vorba nu de contribuții autoproclamate, ci de contribuții recunoscute caatare, după standarde universale, în istorii din lume. Nu sunt istoric pentru a articula un tablou complet, dar merită, orice am fi, să evocăm o seamă de inițiative culturale deja stabilite ca fapte istorice, cu certitudine.

Incep cu ceea ce Occidentul de atunci a avut în premieră dinspre transilvăneni: primele informații precise despre obiceiurile și  moravurile turcilor, oferite de o carte (Tractatus de ritu et moribus Turcorum, 1480) a călugărului dominican Georg, după ce acesta petrecuse peste douăzeci de ani ca prizonier la turci. Este cartea  pe care Martin Luther avea să o prefațeze mai târziu. Foarte probabil ( după cum ne informează Heinz Brandsch, Haben die Siebenburger Sachsen das erste allgemeine Schulwesen gehabt?, Hermannstadt, 1931, și,  recent,  Paul Philippi, Weder Erbe noch Zukunft?, Honterus, Hermannstadt, 2010, pp.98-103)) sașii transilvăneni au creat unul dintre primele sisteme de invățămînt școlar cu bază în comunități, în jurul bisericilor, Honterus devenind, pe acest fundal, o personalitate de referință.  Este apoi grăitor faptul că, în 1473, un brașovean, Peter Türk,  a fost rectorul universității din Viena (Alma Mater Vindobonensis) – după cum ne spune Harald Zimmermann –  în contextul în care mai mulți tineri ardeleni urmau deja studiile la renumita universitate.  În 1557-1568  dieta de la Turda a proclamat  libertatea conștiinței pentru catolici, luterani, calviniști și unitarieni, printr-un document care a reprezentat prima declarație de toleranță religioasă în Europa (alături de o declarație din Polonia) – cum semnalează istorii franceze recente. În 1581, Papa de la Roma a trimis la Cluj misiunea condusă de Antonio Posevino și Jakub Wujek (traducătorul Bibliei în poloneză, nu de mult reeditată într-un format magnific sub auspiciile Vaticanului), care a înființat Colegiul Jezuit, prima instituție de învățămînt superior de pe teritoriul actual al României (vezi Doru Radosav, Ionuț Costea, Scientia et Pietas. Collegium Claudiopolitanum Societatis Jesus, Presa Universitară Clujeană, 2005). La gimnaziul academic din Alba Iulia, Gabriel Bethlen l-a adus să predea, în 1623, pe Martin Opitz, care avea să inițieze trecerea de la folclorul poetic, la poezia cultă germană. Alți profesori aduși atunci aveau să-l inspire pe Leibniz. Alstedius , discipol al  lui Petrus Ramus, venit în Transilvania în același context, a  publicat  Archeologia (1630), carte celebră care avea să fasoneze studiul și învățarea filosofiei pe coasta de Est a Americii (după cum semnalează Frederik Copleston, în History of Philosophy, New York, 1994, p. 254). Recent, Valeriu Matei menționa că Spătarul Milescu se afla sub influența  “enciclopediei” lui Alstedius.

In epoca modernă, Janos Bolyai a reușit , cu celebrul său Appendix. Scientia spatii absolute veram exhibens (1832) și cu scrierea sa neterminată Raumlehre (1850), nu numai să se apropie de vîrfurile matematicii mondiale, precum Gauss sau Riemann, ci și să participe la schimbarea reprezentării euclidiene a spațiului și la elaborarea  reprezentării de astăzi. Medieșanul Paul Traugott Meissner, professor la Viena,  a validat invenția caloriferului (Heissluftheizung) (cum atestă H.Barth, Von Honterus zu Oberth. Bedeutende siebenbürgisch-deutsche Naturwissenschaftler. Techniker und Mediziner, Bukarest, 1980, p.144 și urm. și, ulterior, Harald Zimmermann). Hugo Meltzl și Samuel Brassai au publicat, la Cluj, “Acta comparationis litterarum universarum”, în 1877, pe care cercetători americani o socotesc prima, cronologic vorbind, revistă de literaratură comparată din lume. Fizicianul clujean Gyula Farkas a demonstrat lema privind sistemele de inegalități liniare, fără de care unele procedee din fizică nu se pot realiza. Cu teza sa Die Rakete zu den Planetenräumen (Oldenbourg, Munchen, 1923), în care s-a făcut primul calcul al zborurilor spațiale, Hermann Oberth a obținut doctoratul la Cluj, înainte de a deveni referință universală în domeniu. Cel care i-a acordat doctoratul, Augustin Maior, revenit de la studii de fizică și inginerie făcute la Viena, avea să capete recunoaștere ca  inițator al cercetării  telefoniei multiple. Emil Racoviță și-a publicat la Cluj ideile asupra biospeologiei, după ce, deja în 1907, mai întîi în Banyuls sur-mer (Franța),  a prezentat noua disciplină, iar mai târziu a adus în orașul de pe Someș revista sa renumită. Tezele concepției sale le găsim în Evoluția și problemele ei (Cluj, 1929). La Paris, Petre Sergescu a profilat istoria științei ca disciplină distinctă, după ce contribuise la articularea ei fiind încă universitar la Cluj, prin volumul Gîndirea matematică (Ardealul, Cluj, 1929). Eugeniu Sperantia și-a prezentat într-un congres internațional de filosofie, în capitala Franței, textul său Remarques sur les propositions interrogatives. Projet d une logique du probleme (1936), prin care, așa cum se recunoaște de către cercetătorii eroteticii, debutează încercările de formalizare logică a întrebărilor și a relațiilor acestora cu răspunsurile.

Cu siguranță, această succintă evocare rămîne fatal incompletă. Istoria inițiativelor intelectuale, a descoperirilor și invențiilor, în general istoria cunoașterii sunt încă, cel puțin în România, prea puțin dezvoltate. Cele evocate mai sus permit, însă, să se observe cu claritate situarea la nivel universal a reflecției cultivate în Transilvania de ieri ( de pildă, în secolele XVII și XVIII în biblioteci ale locurilor se aflau ediții din aproape toate scrierile de bază ale logicii și filosofiei epocii, cum arată Anton Dumitriu, în Istoria logicii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969) și din timpuri  recente (abordarea  multiculturală, de pildă, nu a fost doar o referință pentru Josif al II-lea, ci și o inițiativă recunoscută internațional  a anilor nouăzeci, după cum se poate observa pe documente în volumul editat de Roxana Maria Gâz, Anca Kiss , Eunicia Maria Trif, Evaluări ale acțiunii Universității Babeș – Bolyai. 1993 – 2012, Presa Universitară Clujeană, 2012, 186 p.). Acesta este un imbold pentru cei de azi și, în același timp, o obligație. Universalitatea nu este nicidecum o chestiune de autoproclamare, ci rezultatul recunoscut al unui efort tenace de dezlegare de probleme, susținut de cultură și de capacitate de inițiativă. (Fragment dintr-o serie de conferințe prezentate în Germania)